 Intelegerea notiunii de "Inflamatie" este
importanta pentru un diagnostic corect si un tratament adecvat.
Inflamatia la nivel celular poate initia cancerul.
SA INTELEGEM BINE CE ESTE INFLAMATIA
- dincolo de perceptia populara simplista a unei masele sau unui
genunchi “umflat”. Inflamatia este reactia naturala a organismului la
stresul metabolic si chimic exercitat la nivel de celule sau tesut
precum si ca raspuns la traume (de natura fizica) care initializeaza
deteriorarea tesutului afectat. Prin inflamatie, organismul incearca sa
scape de celulele si tesuturile deteriorate pentru a face loc unor
celule noi, sanatoase. Imbolnavirea apare atunci cand organismul este
coplesit si nu poate sa duca la bun sfarsit aceasta curatare, lasand
astfel procesul de detriorare si degradare celulara sa continue fara
a-l mai putea opri. Inflamatia netratata poate conduce la afectiuni
cronice grave la nivel de organe interne, sistem gastro-intestinal,
sistem circulator, articulatii etc. De fapt tot mai multi cercetatori
inclina catre concluzia ca inflamatia netratata este de fapt “cauza
tuturor raurilor” si orice tratament ar trebui sa inceapa cu, si sa
aiba in permanenta in vedere eliminarea intai de toate a inflamatiilor
interne.
Multe studii pun la baza aparitiei inflamatiilor
prezenta in organism a proteinelor ne-digerate si neconvertite total in
peptide si aminoacizi. La randul ei studiile arata ca inflamatia
cronica la nivel de tesuturi sau organe este una din cauzele majore ale
apariutiei cancerului. Un proces inflamator care se repeta poate cauza
daune majore si de aceea trebuie monitorizat si contolat. Semne de
inflamatie pot fi: senzatii de arsura, unflaturi, decolorari, edema,
reactii alergice, intoleranta la anumite alimente. Dar inflamatia la
nivel de organe interne poate induce simptome care fie sunt neglijate
fie sunt gresit diagnosticate. Procesul inflamatoriu scapat de sub
control devine cronic si poate sa conduca dureri si inabilitati fizice,
dereglarea functiilor organelor afectate, cresterea colesterolului in
sange, arterioscleroza. La acestea se mai adauga sindromul Dow,
Sidromul Colon Iritabil, Meningita si alte forme de inflamatii la nivel
cerebral etc.
Majoritatea
cancerelor, proceselor degenerative, afectiunilor cronice se datoreaza
unei inflamatii careia organismul nu a mai facut fata si care a condus
la procese de deterioare (mutatie) a ADN-ului celuleor organului
afectat. Iata cateva exemple de imbolnaviri cauzate de inflamatie:
Inflamatia netratata sau o dieta bogata in proteine (atat de origine
animala cat si vegetala) si o digerare incompleta a acestor proteine
conduc in mod cert la AMILOIDOZA.
Ce este AMILOIDOZA?
Termenul
de amiloidoza include un grup de afectiuni cauzate de formarea de
palcuri (agregari) si/sau acumulari de anumite proteine specifice
(amiloid, proteine fibroase si precursorii lor) in afara celulelor (in
spatiul extracelular), dar in interiorul tesuturilor din diverse organe
din corp. Amiloidul acumulat provoaca disfunctia progresiva a organului
afectat. In mod normal, proteinele sunt degradate cu o rata apropiata
de rata cu care sunt produse; totusi, aceste proteine enumerate mai sus
sunt mult mai stabile decat restul proteinelor, astfel incat ele sunt
depozitate cu o rapiditate mai mare decat viteza cu care sunt distruse.
Acumularea lor poate fi localizata, generalizata sau sistemica.
Manifestarile
clinice sunt variate si depind in totalitate de natura biochimica a
proteinei fibrilare si astfel de aria indicata a corpului. De obicei,
diagnosticul de amiloidoza nu este realizat pana cand nu s-a ajuns deja
la leziuni organice ireversibile. Proteinuria este, de obicei, primul
simptom asociat amiloidozei sistemice, in special in tipurile AL si AA;
neuropatiile periferice sunt asociate cu polineuropatia amiloida
familiala (FAP) iar dementa si disfunctiile cognitive se asociaza cu
amiloidoza cu depozite la nivelul encefalului. Se pot intalni cresteri
in dimensiuni ale organelor in special la nivelul ficatului, splinei,
rinichilor si cordului.
La
nivelul rinichiului, afectarea renala variaza de la o simpla
proteinurie la sindromul nefrotic franc. In unele cazuri sedimentul
urinar paote prezenta cateva eritrocite. Leziunile renale sunt de
obicei ireversibile si duc in timp la azotemie progresiva si deces. Cordul -
luand in considerare amiloidozele sistemice, amiloidoza cardiaca se
intalneste in formele primara (AL) si heredofamiliala, fiind foarte
rara in forma secundara (AA). In amiloidozele sistemice manifestarile
cardiace constau in principal in insuficienta cardiaca congestiva si
cardiomegalie (cu sau fara aparitia suflurilor cardiace).
Desi
implicarea ficatului este obisnuita pana tarziu in cursul bolii,
anomaliile functiei hepatice sunt minime. Poate aparea hipertensiunea
portala desi nu este asa de frecventa. Colestaza intrahepatica a fost
observata la 5% dintre persoanele cu amiloidoza primara (AL). Afectarea
pielii este una dintre cele mai caracteristice manifestari ale
amiloidozei primare. In amiloidoza primara leziunile pot fi sub forma
de papule sau placi cu aspect ceros, usor reliefate, situate, de
obicei, in pliurile axilei si a regiunilor anale, inghinale, a fetei si
gatului sau in arii mucoase cum sunt limba si urechea.
Pot fi afectate de asemenea urmatoarele sisteme si aparate:
- tractul gastrointestinal;
- sistemul nervos;
- sistemul endocrin;
- muschii si articulatiile;
- tractul respirator;
- sistemul hematopoietic.
Preventia
si tratarea acestor afectiuni consta in administrarea de
Antiinflamatoare, Enzime Proteolitice inclusiv Serrapeptaza si Enzime
digestive. Administrarea de enzime digestive si enzime proteolitice
este esentiala pentru mentinrea unui nivel scazut de inflamatie in
organism si pentru digerarea completa a proteinelor.
Dintre ele mai recomandate produse pentru tratarea inflamatiei sunt:
INFLAMO (inflamatii ale articulatiilor); SERAPLEX si INFLA-HEAL (pentru orice fel de inflamatii incusiv cele care sunt asociate cu boala canceroasa); NONI, CURCUMIN, GHIARA DIAVOLULUI (Devil's Claw), BROMELAINA : (antiiinflamatorii preventive si de uz general); BROMELAINA, ENZIME DIGESTIVE CU SPECTRU TOTAL (pentru digerarea proteinelor).
|